Calin Popescu Tariceanu
Partidul National Liberal (PNL)

Educatie

• După finalizarea studiilor medii la Liceul "Sf. Sava" din Bucureşti, a absolvit cu greu Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcţii din Bucureşti - actuala Universitate Tehnică de Construcţii (1976) unde a repetat anul II [1], urmând ulterior şi un masterat în matematică şi informatică la Universitatea Bucureşti (1981).
• Călin Popescu-Tăriceanu este autor a 37 lucrări ştiinţifice şi articole în domeniul alimentării cu apă şi tratamentului apei.

Experienta profesionala

• După absolvirea facultăţii, a lucrat ca inginer la Consiliul Naţional al Apelor, Filiala Argeş (1976-1977), inginer la Trustul de Construcţii Industriale Bucureşti (1977-1979) şi ca asistent universitar la Facultatea de Hidrotehnică din Bucureşti (1980-1991).
• În anul 1990 a fondat primul post de radio privat din România, Radio Contact, al cărui director general a fost în perioada 1992-1996. Începând din anul 1993 este partener asociat la Automotive Trading Services (importator oficial Citroen în România). Este membru fondator şi preşedinte (1994-1997 şi 2001-2003) al Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA), apoi preşedinte de onoare (din 2003). De asemenea, este membru fondator al Clubului Român de Presă.
• Călin Popescu-Tăriceanu este acţionar la mai multe companii, printre care BRD, SIF 2, SIF 3, SIF 5, Banca Transilvania. Averea totală a premierului este estimată la 15 milioane de dolari SUA.

Activitate politica

• În anul 1990, Călin Popescu-Tăriceanu a fost fondator al Partidului Naţional Liberal, îndeplinind apoi funcţia de secretar executiv (1990-1992). În prima legislatură după Revoluţia din decembrie 1989, el a fost deputat de Arad pe listele PNL (1990-1992), îndeplinind în această calitate funcţia de membru în Comisia economică şi în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret, sport a Camerei Deputaţilor.
• Pentru o scurtă perioadă este lider al PNL-Aripa Tânără, Tăriceanu candidând la Primăria Capitalei şi pierzând, sub sigla formaţiunii "Noul PNL". În anul 1993 revine în cadrul PNL, îndeplinind funcţia de vicepreşedinte al PNL (1993-2004). Ca urmare a câştigării alegerilor parlamentare din octombrie 1996 de către Convenţia Democrată Română (din care făcea parte şi PNL), Călin Popescu-Tăriceanu este ales ca deputat de Bucureşti pentru legislatura 1996-2000, fiind în această calitate membru în Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare.
• În perioada 12 decembrie 1996 - 5 decembrie 1997, Tăriceanu îndeplineşte funcţia de ministru de stat, ministrul industriei şi comerţului în Guvernul Victor Ciorbea. La următoarele alegeri, din noiembrie 2000, Tăriceanu este ales ca deputat de Bucureşti pe listele PNL. În legislatura 2000-2004, el îndeplineşte funcţiile de vicepreşedinte al grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal (decembrie 2000 - februarie 2004) şi de vicepreşedinte al Comisie pentru Buget, Finanţe şi Asigurări în Camera Deputaţilor.[4]
• În anul 2003, Tăriceanu devine vicepreşedinte al Partidului European Liberal Democrat. După alegerile parlamentare din noiembrie 2004, Călin Popescu-Tăriceanu este reales ca deputat de Bucureşti pe listele PNl, fiind în această calitate şi membru în Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor.
• La 2 octombrie 2004, după retragerea pe motiv de boală a lui Theodor Stolojan din funcţia de preşedinte al PNL şi candidat al Alianţei DA la alegerile prezidenţiale din România din noiembrie 2004, Călin Popescu-Tăriceanu devine preşedinte interimar al PNL, copreşedinte al Alianţei DA (alături de Traian Băsescu) şi candidat propus pentru funcţia de prim-ministru al României într-un eventual guvern format de Alianţa D.A..
• După câştigarea alegerilor prezidenţiale de către Traian Băsescu, acesta din urmă l-a desemnat pe Popescu Tăriceanu ca prim-ministru pentru a forma un guvern şi pentru a obţine o majoritatea în parlament. La data de 28 decembrie 2004, guvernul format de Călin Popescu-Tăriceanu a fost votat de Parlament cu 265 pentru şi 200 împotrivă şi fost învestit, iar Tăriceanu a devenit noul prim-ministru al României. În februarie 2005, este ales ca preşedinte a Partidului Naţional Liberal.
• Cabinetul Tăriceanu a anunţat că intenţionează să-şi dea demisia în 7 iulie 2005, cu scopul de a provoca alegeri anticipate. Intenţia demisiei a fost cauzată de respingerea de către Curtea Constituţională a unui pachet de legi pentru reforma justiţiei. Alegerile anticipate au fost dorite de preşedintele Traian Băsescu încă de la victoria sa în alegerile din 2004. În urma întâlnirii cu comisarii europeni la Bruxelles, premierul Tăriceanu şi-a reconsiderat decizia, renunţând să mai demisioneze.
• Realizări politice
• Printre realizările personale, Tăriceanu prezintă următoarele:
• * restructurarea sectorului petrolier din România şi înfiinţarea Companiei Naţionale a Petrolului PETROM
• * restructurarea sectorului minier din România
• * restructurarea Companiei Naţionale Electrica
• * realizarea proiectelor de restructurare a industriei oţelului şi producţiei de automobile
• * liberalizarea comerţului extern, prin eliminarea barierelor non-tarifare

Functie de stat

• Prim-ministru al României 2004-2008